Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Primăvară cu miros de praf de pușcă
Mă poartă rănile viselor noastre
Peste monade apuse de vreme,
Revin păsări cu ciocuri dure, albastre
Să-mi ciugulească frânturi din poeme...
La granița țării rachete mortale,
Avioane ce pustiesc orașe și sate,
Primăvara-i pierdută în doliu și jale
Cernobâlul cu vânturi mortale ne bate.
Ce moară-mi macină noianul de rime?
Ce mai faci, Doamne, acolo prin cer...?
Iubito, mi-ai rămas un fel de zecime
Prin primăvara fadă, pierdută sub ger!
Sub masca ta, de mine te-ascunzi...
Orașul ne pare, mereu, sub asediu...
Nu-ți pot adora nici sânii rotunzi
Nici vremuri nu sunt de concediu!
Numărul morților la ganița țării vecine
Crește cu numărul orașelor pustiite...
O rugă ai face dar nu știi la cine-
Pe planetă pandemie, războaie cumplite.
Preaplinul din noi alunecă-n vid,
Îndoliate poeme pe file ne curg,
Câte speranțe în noi se închid...?
Noi, tot mai departe de noi și de Burg!
poezie
de
Eugen Coța
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice