Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Flori de gheață
Din dragoste de tihnă și de viață,
Ne-au înflorit și florile de gheață
La geamul casei noastre bătrânești...
Vin iar bătrânii și ne spun povești...
Obrajii țării noastre-s de mușcată
Și țara, azi, e-n ie îmbrăcată.
Munții-n ițari... Li-s tâmplele cărunte...
Doar brazii-s falnici, veșnic verzi, la munte.
Mărgelele de oi pe pieptul dârz,
S-au așezat. Din rana de obuz,
Din sufletul îmbătrânit și pur,
Să nu mai curgă lacrimă de-acum!
La tâmple ape reci coboară lin,
Dar noi n-am încetat să suferim,
Căci alte lanțuri ne-nconjoară gâtul...
Vin lupi flămânzi care-și doresc pământul...
Din cer coboară fluturi albi de nea.
M-așez și plâng lângă bunica mea.
Mă rog din nou la ciobul de icoană
De țară și de suflet și de mamă.
Îmi picură cuvinte-n gând deodată...
Scântei se-nalță. Focu-aprins în vatră
Toarce povești de țara noastră sfântă.
O țară de poveste nu se uită!
Și port, și datini, și credință, neam,
Cuvânt și tihnă, țarină bogată,
În veci de veci și eu o să le am.
Îmi aparțin... acum, ori... niciodată.
Își plânge-un clopot doinele-n altar
Și fulgi de nea acoperă pămâtul,
E frig în case, este iarnă iar!
Și uite! A-nceput să bată vântul...
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din revista
Uniunea Artelor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice