Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Domnitorul Vlad
* DOMNITORUL VLAD *
Vuiet mare se aude și se-ntunecă pământul, tună, fulgeră și ploaia în rafale-o duce vântul.
Iar în noapte se aude cum se-apropie un cal,
Pe cărarea unui munte, dintr-un sat transilvănean.
Un coif roșu pe cap poartă, pe frunte-i sclipește-o stea, într-o mână foc și spadă, armăsarul necheza,
În priviri are fior, ochii verzi ca de mărgean, pe-al său chip se citea dor când se apropie de Bran.
Și mergând la pas de cal, să nu fie observat, se-ntâlni cu o bătrână și-o întrebă:
Sunteți din sat?
Din sat, mamă, da' ce straie ai pe tine? Mândru ești!
Semeni cu un fel de crai, apărut de prin povești!
M-am întors din alte timpuri, după sutele de ani, după multe anotimpuri, m-am întors printre țărani.
*
Auzind una ca asta, bătrânica, de drumeț, se cutremură la gândul că străinul nu-i glumeț.
*
Vino, tinere, în casă... Îți pun masa să mănânci.
Și-l întreabă pe sub gene:
-- Unde vrei ca să te duci?
Nu pot să răspund la asta!
Atunci, ai vreo supărare?
- Am, măicuță. Țara asta nu este ceea ce pare....
Iar pădurile-s tăiate cu un nou tip de topoare.
Aaa, ai vrut să zici de drujbe, alea taie azi copacii. Când creștinii merg la slujbe, în păduri se fură fagii.
Cum? Deci, țara noastră moare, nu mai e dram de credință? Nu e frică, sărbătoare, nici un pic de pocăință?
...............................................
Și a stat cu bătrânica, două zile au vorbit...
..............................................
După care spuse:
- Mamă, uite de ce am venit:
Vreau să-mi iau de la fântâni cănile ce le-am lăsat!
*
Auzind una ca asta, baba s-a cutremurat.
* sculptură Vasile Tudorache
Doamne, nu cred ce-mi văd ochii! Tu ești, Vlad? Ești Domnitorul?
Nu mai este demult cinste, ne-au furat și viitorul.
Iar cănițele de aur, la fântâni odinioară, nu mai sunt nici în tezaur, au ieșit demult din țară.
Auzind-o și pe asta, că nu e rușine, frică, de pe scaun Domnitorul supărat trupu-și ridică.
Și nervos, mergând prin casă, cum îi era al lui fel...
O întreabă pe bătrână:
Ce mai știi de-al meu castel?
Spune, mamă, ce mai știi de Castelul meu din Bran?
Ce să știu, Mărite Doamne? L- au vândut acum un an.
Spun că sunt sătui de bir, ca să facă doar curat și din Domnitor (vampir), josnic nume ei ți-au dat.
Cum? După ce am scăpat țara de toți care au furat și în cinste-am dus domnia, ei vampir m-au botezat?
Eu am construit biserici, hainele-mi miros a mir, ascultam la slujbe predici... Aș putea să fiu vampir?
..................................................................................
Tulburat de supărare, de la tot ce-a auzit,
Iese trist din casa babei și sfios i-a mulțumit:
Aș vrea, mamă, să mai stau, dar rușinea nu mă lasă.
Mulțumesc, bătrână dragă, că m-ai așezat la masă!
O să plec în timpul meu, mă întorc în cimitir, spune, maică, mâine lumii, că Vlad nu este vampir!
.............................................................................
Murmurând blesteme-n șoaptă, îi sărută babei mâna, scufundându-se în noapte, după el veni furtuna.
Și trosneau copacii-n codru, apele s-au tulburat, după cel ce-a stins hoția, după Domnitorul Vlad.
poezie
de
Vasile Tudorache
din revista
Uniunea Artelor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice