Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Constantina Dumitrescu
Când o mamă plânge necontenit
Oamenii ar trebui să o asculte;
Nimic nu o mai poate alina
Si nici sufletul chinuit a-l mângâia...
Tot ceea ce a iubit vreodată
Are acum aripi de înger...
Numai inima ei știe
Tragedia clipelor prezente
In care doar sufletele celor
Neprihăniți și puri
Au loc alături de ea...
Dincolo de lacrimi
Umbrela speranței
Mai deschide uneori
Iubirea de semeni...
Totuși, cele mai pure ființe
Rămân animalele;
Ele nu trădează
Si nici nu urăsc...
Chinuită de amintiri, mama nu poate
Uita chipul fiicei-erou.
acrostih
de
Cornelia Georgescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice