Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Adăpostul țărmului
Lapoviță! Și grindină! Și trăsnete!
Și delirul vânturilor turbate,
Și-n depărtare nisipul falezei cu tente
Vinete, ca cele ale valurilor umflate
Diavoli împielițați, vânturile-apar
De nicăieri, furioase, urlând îngrozitor
Jur-împrejurul urgisitului marinar
Făcut ghem în barcă, lipsit de ajutor
Împins de valuri departe de coliba lui,
De țărmul pietros și înfrigurat,
Unde se strecoară umezi șerpii vântului
Căutând un frunziș în care să își facă pat.
Departe de femeia care plânge,
Invocând cu rugăminți disperate
Mila divină, oferind lacrimi de sânge
Unui cer zborșit, cu sprâncenele-ncruntate
Departe de micii ștrengari care
I se cățărau chicotind seara-n spinare
Departe de ferestrele surâzând îmbietoare,
Marinarul e împins de vântoase mari pe mare!
Facă-se milele marine centimetri-n jurul lui,
Să-l scape de marea înspumată, mânioasă
O, Doamne! Marinarul n-a fost, nu-i
Și niciodată nu va fi cu adevărat acasă...
poezie
de
Thomas Hood, 1799 1845
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice