Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Închide, Doamne, cerul!
Închide, Doamne, cerul deasupra Ucrainei,
Să nu mai cadă bome flămânde de vieți pure
Și-ntoarece Doamne roata, ne pune-n mâna soartei
Pe care tuturora ne-ai dat-o ca sâmbure.
Avem un singur soare și o Planetă-Albastră
Ce astăzi e-n derivă, nu-și mai găsește drumul,
Un înger decăzut se crede omul-orchestră
Ce schimbă zorii zilei în beznă sau crepuscul.
Duhoarea de carne arsă și sânge înăcrit
Tronează peste orașul ce-a devenit un vis,
Chiar și timpul fără timp, cu moartea s-a încuscrit,
Speranțe leșinate zac pe-o margine de-abis.
De fumul negru-nvăluit, un ursuleț de pluș
E-acuma trist și-nstrăinat de-un râset de copil,
Din brațul mamei fără viață cade-un bebeluș,
Ai grijă de el Doamne, de azi, e-al Tău pupil!
Însetat și-nfomentat scâncește un cățeluș,
Înlăcrimat și speriat, un pui de om docil,
Înaintează fără țintă, ca un cărăbuș...
Mai scrie Doamne cu-a ta mână, înc-un codicil!
Din mormane de moloz răsare o scânteie,
Se reflectă-n lacrima ce-mi joacă pe rețină,
E lumina din inelul ca mărturisire
Că iubirea, libertatea, nu-s după cortină.
poezie
de
Doina-Maria Constantin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice