Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pământul ce cuvântă
Ma tem exclusiv de lipsa de teamă,
De încrederea oarbă în al altora sine,
De frauduloasele treceri prin vamă
Din ceea ce ești spre a trece în tine,
O lipsă de teamă precum o turbare
Transmisă genetic din tată în fiu,
În inumană destrăbălare
A lumilor noastre întru pustiu,
Rușine și teamă, lipsite din noi
În cea mai frumoasă lume de bine,
Nevoi scufundate în vis și noroi,
Preludiul ratat care veșnic revine
Și nu mă-nspăimântă eclipse și moarte,
Pe ceruri, pe visuri, pe umbre, pe ploi,
Atât cât caderea în propriul departe,
Ce-așază veșminte pe oamenii goi,
Cadența mă doare, ilustra paradă
A pașilor toți numărați, ucigași,
Privirile care țintesc făr' să vadă
În eroismul pierdut asumat între lași,
Mă tem exclusiv de lipsa de teamă,
Să-mi uit replica mă înspăimântă,
Cât drama jucată trăind altă drama,
Pamântul îngroapă-n pământ ce cuvântă.
poezie
de
Silvana Andrada Tcacenco
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice