Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mâine Sonetul XVIII
Doamne, ce am eu de-mi cauți prietenia-atât de-asiduu?
Ce fel de câștig oare, Isuse, poți de la mine-avea,
încât, înghețat de vântul rece, aștepți la poarta mea
în bezna și-n infernul nopților de iarnă încontinuu?
Cât de negru și de meschin înlăuntrul meu am fost!
Să nu-ți deschid! Cât de am putut fi de necumpătat
dacă din împietrirea inimii mele încă nu s-au vindecat
cumplitele răni ale trupului tău lipsit de adăpost!
De câte ori îngerul a șoptit sfios, de câte ori,
"suflete, apropie-te de fereastră și privește-afară,
vei vedea cu câtă iubire bate el la ușa ta, iar și iară!"
Și, oh, de câte ori vocii hrănitoare ca o pâine,
"Mâine,-ți vom deschide ușa," răspundeam, surzi și chiori,
pentru ca apoi a doua zi să repetăm răspunsul, "Mâine."
poezie
de
Félix Lope de Vega, 1562-1635
din
Rime sacre
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice