Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Focul nu s-a mai aprins
Trăiau odată într-un sat,
un om bătrân cu baba lui.
În bordeiul lor sărac,
trăiau la mila orișicui.
Deși rămas fără picior,
el zi de zi tăia otavă.
Bătrâna cocea în cuptor
pâine proaspătă în tavă.
Trăiau singuri, fără copii.
Doar o pisică și-un câine
le stăteau drept bucurii,
în viața de azi pe mâine.
Toamna se adunau în casă
și gândeau la iarnă grea.
Oare, vor avea pe masă
ce mânca și ce să bea?
Timpul repede se scurge.
iarna iute a venit.
Viața lor tot la fel curge
și-i îndreaptă spre sfârșit.
Din când în când îi vizitează
câte un tânăr din sat.
Atunci când vifornițează
îi ajută la iernat.
Când viscolește afară,
gânduri negre îi frământă.
Vor mai prinde o primăvară,
ori linia vieții-i ruptă?
Ei știu ca orice muritor,
că viața li se sfârșește.
Și mărturisind un dor,
bătrâna pe moș privește.
De-ar vrea bunul Dumnezeu
să-i primească împreună,
Că unul fără altul e greu
să se transforme în humă.
Și-într-o noapte-întunecoasă
viața repede s-a stins.
În casa lor friguroasă,
focul nu s-a mai aprins.
.
poezie
de
Dumitru Delcă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice