Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Să nu te descalți la ușă
Tu, care te apleci frumos peste toamne,
vino la mine, să sorbim o cafea,
să bârfim un pic, să mai râdem și noi,
că nu totul e trist și nu e doar fum peste lume,
mai e și zâmbet de soare, nu doar bălți
lăsate de ploi...
Vino să-ți dau mere culese, din acelea mai dulci,
poate citim împreună ziarul,
nu că ne pasă de ce minciuni se mai scriu,
ci să ne facem din timp o țigară,
trăgând cu nesaț clipa grăbită,
ce dă pentru noi cu zarul.
Vom pomeni și acei poeți
ce sunt săraci în buzunare,
însă plini de suflet, prea plini, doamne,
că ajung să-și facă poemele
(să nu plătească facturi)
chiar felinare.
Tu, care îmi dai binețe și-atunci când dorm,
făcând mustul cel bun din vise,
să vii într-o cămașă de in, albă să fie,
dar să nu te descalți la ușă,
vreau ca urmele tale să spună
că ai fost și rămâi
plăsmuirea vie.
poezie
de
Magdalena Dorina Suciu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice