Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Când "cântă" armele
De câte ori "cântă" armele
muzele tac în lacrimi fierbinți
iar cerul nopții își ascunde stelele
de avioane, rachete și proiectilele
ce seamănă calvarul,
dărâmă construcții milenare
fierb casele și blocurile
în praf de pușcă și trinitrotoluen
migranții cu milioanele își părăsesc
ruinele și orașul și țara
pentru o altă țară mai ferită de război...
Vapoarele sunt scufundate-n porturi,
trenurile mor pe șinele ruginite
bombe termobarice și cu fosfor
topesc pământul, casele, spitalele.
O racheta se luptă cu o altă rachetă,
drone inteligente topesc vehicule amfibii,
tancuri, tunuri, lansatoare de rachete...
De o parte și de alta nu mai rămâne timp
de număratul morților nici de îngropăciune,
cu buldozerele se fac gropile comune
pe câmpuri arse de infernul războiului...
Buncărele mai păstrează speranța de viață
și acolo mai nasc mamele, se mai tratează
rănile luptătorilor scăpați din iadul luptelor...
Pe o șosea bombardată un copil în lacrimi
caută granița țării mele,
o fetiță cu un cățel în lesă
este purtată printre ruine
la orizont, flăcări și fum negru,
miros de praf de pușcă și moarte...
Localităti rase de pe pământ,
ruine peste tot, teamă, frică, panică
forțele răului seamănă teroare și moarte.
Unde ești și de unde ne mai privești Doamne!?
Cine e acest papagal cu nume de Putin?
Cine sunt guguștiucii care mai ascultă de pitic?
În centrul Europei un alt război mondial...
noi între pandemie și infern,
noi ce te mai rugăm Doamne
să ne asculți rugile și să ai grijă
de omenirea care vrea să trăiască
în iubire, în pace și adevăr!
poezie
de
Eugen Coța
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice