Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În primăvara aceasta
În primăvara-acesta nu se piere,
Zbor păsările care mușcă din tăcere,
Cu ciocurile albe, stinse-n promoroacă
În dimineața flăcărilor ce se joacă
În ochii lor de rouă și lumină,
În care-nmugurește ziua cea senină
Și izbucnesc din cute de pamânturi,
Fire de iarba precum dalbe gânduri
Ale bunicii când torcea ușoare
Fire-mpletite din urzelile de soare...
În primăvara-aceasta naște visul
Ce zugrăvește pe pamânturi paradisul,
Pentru acei ce-l știu și nu îl dau uitării,
Pentru acel miraj de necuprins al zării.
În primavara-aceasta nu e timp de teamă,
Au început pădurile să geamă
De verdele-ncărcat pe trunchiuri
Chiar și iluminatele triunghiuri
Au deslușit că verdele e unicul curtean
Ce nu trădează chiar murind un an,
În primăvara-aceasta, ca în toate cele,
Se-ngroapă în pamânturi cele rele,
În sensul ne-nfloririi, peste care
Va răsări lumina, pentru fiecare.
poezie
de
Silvana Andrada Tcacenco
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice