Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ruga unei mame
Veniți! Veniți acasă cât încă mai trăiesc!
S-aude ruga mamei, la capătul de fir:
Atât cât pe pământ pot încă să pășesc
Și, înainte de-a ști drumul spre Nadir,
O taină aș dori să vă împărtășesc.
Veniți mamă pe-acasă cât încă mai respir,
Cât ochiul prins sub cearcăn se poate bucura,
Degeaba mă veți plânge la cruce-n cimitir,
Doar somnul veșnicinei puteți a-mi tulbura
Și-aprinde-o lumânare și a stropi cu mir.
Veniți acasă mamă cât n-o fi prea târziu,
Să vă arăt ce straie-s în cufărul de lemn!
Cănd fi-va despărțirea și-n jur va fi pustiu
Iar dangătul de clopot va da și el un semn,
Atunci, copiii mamei, să știți că-i prea târziu!
Veniți să mai vorbim de rost și-orânduirea
Acelor creștinești, să nu vorbească satul
Că n-ați dat de pomană și nu-mi e veșnicirea
În pace cu Hristos. Mi-ascultați, mamă, sfatul,
Puterile-mi slăbesc și-aproape-i asfințirea.
Și nu v-am împărțit pământul și nici casa,
(Ce-a mai rămas din ea, bătrână-i ca și mine),
Copacii de la drum, cu-i va rămâne coasa...
Dar vreau să nu uitați, din pâinea de pe masă,
Celui sărac să-i dați și să creșteți un câine!
poezie
de
Ionica Bandrabur
din
101 pași spre nemurire
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice