Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Reproș
Am un reproș a-ți face și-ncearcă să-nțelegi,
De el atârnă sensul vieții mele-ntregi
De m-ai vrăjit, ți-e vina, tu, îngere sublim
Ce îți reverși lumina pe chipul meu calin.
Căci păsul ce mă-ncearcă, în suflet, cugetări
Mi-a pus, să-mi descâlcească răspunsul la-ntrebări,
Precum ce ar fi viața lipsită de amor?
Ființa mea de tine femeie ce ador?
Și în adâncul firii convingeri eu nutresc
Găsind motive clare să te învinuiesc
Căci întru-nduioșarea ce port în al meu sân
Aceleiași concluzii statornic îi rămân
De m-ai vrăjit, ți-e vina, tu, îngere sublim
Ce îți reverși lumina pe chipul meu calin,
Și sper reproșu-acesta, auză-l Dumnezeu,
Să-L miște și pe Dânsul cât iubescu-te eu!
poezie
de
George Ciprian Bălan
din revista
Luceafărul de seară Botoșani
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice