Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Rece, dar... trece!
Furtuna asta de zăpadă ne pustiește fără milă,
fură din suflet primăvara și o târăște în mocirlă.
Cu șfichiul gerului fierbinte ne flagelează bucuria,
cere impozit pe speranțe, nu ia în calcul mărturia
că am plătit pentru visare cu viață roasă-n mii de scame,
ninse în zile irosite în mult prea multă cugetare.
Vestalei frigului nu-i pasă, ea focului îi e dușman
și suflă viscolul spre inimi, răpindu-ne an după an.
Preface-apoi sângele-n țurțuri, înjunghiindu-ne mișel,
(în împietrirea-i ucigașă, ăsta e singurul ei țel.)
Habar nu are că există... În sufletu-i încrâncenat,
iubirea ei cea nenăscută zace, ca spinul înghețat,
la margine de întuneric și bagă Soarele la apă,
să-i dăruiască nopții ceasuri... punând uitare-n orice groapă-
o casă pentr-un Trup de gheață, ce era cald până mai ieri
și-azi duce crucea peste moarte, dăruind VIAȚA-n primăveri...
Furtuna asta de zăpadă e fata vântului și-a iernii,
bunici i-s viscolul și ceața, ce smulg Credința din vecernii
și-o spulberă în depărtare, sperând că-i vor slăbi puterea,
dar primăvara o adună și-o-ncununează cu-NVIEREA...
poezie
de
Georgeta Radu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice