Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pam-pam
Sunt umbra micii bucurii
și a durerilor intense,
sunt tot ce-am fost și nu voi fi
cu prețul vrunei recompense.
Sunt boare unui vis pierdut
ne'nsuflețit de cutezanțe
da's tot ce-am vrut și am făcut
fără lacune și uzanțe.
Sunt amintirea unui dor
ce-a prins contur pe o iubire
sunt coastă-abruptă, sunt ponor,
sunt ploaia fără păgubire.
Sunt nerostiri într-un surâs
ce nu-ți va spune niciodată
dacă sub el am râs sau plâns,
sau amândouă deodată.
Sunt uneori, ahhh, cum mai sunt
sub o migrenă sufletească
când leacu-i amănunt mărunt:
îmbrățișarea omenească.
Dar cine-s eu să spun ce sunt
când mintea mea patine poartă
pe gheața părului cărunt
doar valsul gândului mi-e soartă.
Nu mai scriu versuri... sau mai scriu?
cine mă simte, nu mai spună,
mi-e-atât de bine în pustiu
tăcută, tristă și... nebună...
24.02.2022
poezie
de
Iolanda Șerban
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice