Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dar de ce?...
Omenirea se grăbește să ajungă la final,
Spre extincția a 6-a face pașii uriași
Și această nebunie pare-a fi un ideal
Pentru scelerații lumii inumani și ucigași...
Ei, în drumul către moarte, atrag lumea în război,
Semne de apocalipsă cu imagini din infern,
Vor să ardă tot ce mișcă și c-o minte de strigoi
Cu rachete și cu bombe vălul morții îl aștern.
Cum să nu te înfioare când vezi flăcări, flăcări vii
Care mistuie-n cenușă tot ce omul a zidit,
Scenele sfâșietoare cu mămici și cu copii,
Picăturile de viață pe care le-au zămislit,
Care fug din calea morții alergând spre nicăieri
Și-au lăsat în urmă țara, casa, soții și-au plecat
Și se-ntreabă unde-i pacea, unde-i liniștea de ieri
De ce, Doamne, ne lași pradă unui lup bolnav, turbat?
Te-nfioară când vezi grupuri cu bărbații-scut uman
Stând în calea unor tancuri și blindate în convoi,
Sacrificiul pentru țară ce-l îndoaie pe dușman
Este-o lecție extremă rar văzută în război...
Dar de ce când toți sub soare avem încă-atâta loc
Criminalii și samsarii distrug viața pe pământ?
De ce, Doamne, ne lași pradă să cădem în al lor joc?
Dă-le minte! Dă-ne PACE! Tu ai ultimul Cuvânt!
poezie
de
Ioana Gărgălie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice