Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
* * *
m-am gândit să-mi desenez o casă.
am început cu un scaun,
fiecare om are nevoie
de un colț de sentiment stabil
pe care să se așeze când obosește
de prea multă închipuire.
apoi am schițat un pom.
încă nu m-am hotărât dacă va fi un nuc,
peste care să treacă umbrele
spre odihna lor neagră, ascunsă în nord,
sau va fi un altceva,
din care să înfrunzească gălăgios, dimineața, vrăbiile...
între timp,
am adormit între cele 4 crengi cardinale
pe care le înfipsesem pe post de structură
în schița asta săracă
și am lăsat desenul să se gândească singur
despre câtă dragoste ar avea nevoie
pentru umplerea încăperii.
când m-am trezit, desenul era gata.
era foarte cald înăuntru,
mirosea a nou
și a cineva care încă nu venise...
această casă seamănă cu mine, am zis.
stă norocul în ea ca un ou.
sunt un cuib.
poezie
de
Corina Dașoveanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice