Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Casabianca
Pe puntea-n flăcări e-un băiat,
Când toți au cam fugit;
Și focul de pe cuirasat
Pe morți i-a învăluit.
Cu toate-acestea demn stătea,
Sfidând vântul ostil;
Făptură vajnică era,
Cu formă de copil.
Și nu fugea de fumul gros,
Căci tatăl nu i-a spus;
Dar tatăl, mort, zăcea pe jos
Și glasu-i era dus.
El îl chema, "Zi, tată, zi
Aici am terminat?"
Dar căpitanul n-auzi
Că fiul l-a strigat.
"Vorbește, tată, e de-ajuns?
Să plec, oare-aș putea?"
Ghiulele crunte i-au răspuns,
Iar focul pârjolea.
Simțea suflarea lor pe-obraz
Și-n părul răsfirat;
În postul morții stătea treaz
Privind îngândurat.
Și-a strigat iar, cu glas răcnit,
"Mai stau, tată, și-acum?"
În timp ce peste el, grăbit,
Văpaia-și croia drum.
Și vasul îl înfășura,
Și steagul cel stingher,
Peste copil ea fâlfâia
Ca flamurile-n cer.
Apoi, un tunet lung vuia
Băiatul, unde-i dus?
Pe mare vântul arunca
Fragmente mici de sus;
Din cârmă, fanion, catarg,
Ce rolul și-au jucat
Dar a pierit acolo-n larg
Și-un suflet de băiat.
poezie
de
Felicia Hemans
, traducere de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice