Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Grădina cuantică
Cu sentimentul excelenței în artă,
versurile mele
aducând la viață roiuri de stele.
Din rațiuni inteligibile,
toate lucrurile din jurul tău
au fost la obârșia lor necuvinte,
cartografiate apoi în cuvinte.
În grădina cuantică
zăvorâtă-n adâncuri sub cheie,
nu există nimic din universul știut,
numai clipa magică-n care poți
imortaliza un gând, o idee.
Intrând în seiful naturii,
actul contemplativ schimbă lumea;
la capăt de drum lumina zace
între multiple stări și urmări
norocul apare când nu te-aștepți,
umplând golurile cu șoaptele
celor pregătiți să-l întâmpine
în inedite (...) chemări.
Blurând tabloul din vis,
în universul cuantic
lumina odihnește
într-o infimă gaură neagră,
ca pisica lui Schrödinger
ascunsă în propria
viață/moarte.
Tărâm
al misterelor ultraprofunde,
în fumigații nostalgice
trupul nu-și mai amintește nicio spaimă;
impredictibilă viața
în limpezimea clipei își caută faimă.
De la insepararea cuantică
la superdeterminism
doar cuvintele lumii
aflate în superpoziție
și lumina eliberată de orice servituți:
subtil disipate în aerul prezenței tale.
În
grădina cuantică,
într-un nor de probabilități -fonemul
flutură în mână
cheia eforturilor tale,
cu sentimentul excelenței
invocând cuvântul-talisman
pentru a închide
Poemul.
poezie
de
Dumitru Găleșanu
din
Luminile omului [lirica filosofică]
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice