Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Curaj, o, rege al lacedemonienilor...
Cratesicleia nu putea accepta
ca oamenii să-i vadă lacrimile sau suferința:
pășea tăcută și demnă.
Chipul calm nu trăda nimic
din agonia și durerea ei.
Dar chiar și așa, pentr-un scurt moment nu s-a putut stăpâni:
înainte de-a se îmbarca pe oribila navă cu destinația Alexandria,
și-a dus fiul la templul lui Poseidon,
și-ndată ce-au rămas singuri
l-a îmbrățișat cu blândețe și l-a sărutat
(el era "într-un mare necaz," spune Plutarh, "foarte zdruncinat").
Dar caracterul ei puternic a învins;
recăpătându-și echilibrul, magnifica femeie
i-a spus lui Cleomenes: "Curaj, o, rege al lacedemonienilor!
Când ieșim afară de aici
nimeni nu trebuie să ne vadă plângând
sau comportându-ne-n vreun fel nedemn de Sparta.
Asta, cel puțin, stă în puterea noastră;
ceea ce ne-așteaptă în viitor stă în mâinile zeilor."
Iar ea a urcat pe navă, îndreptându-se către orice
"stă în mâinile zeilor."
*Cratesiclea regină spartană, mama regelui Cleomenes al III lea, a trebuit ca în timpul războiului Cleomenean, 229-222 î. e. n., purtat de Sparta împotriva Ligii Aheene și a Macedoniei să meargă în Egipt pentru a fi ostatica lui Ptolomeu al III lea, aliatul Spartei, drept garanție a sincerității fiului. A sfârșit prin a fi executată, dar nu înainte de a fi obligată să asiste la moartea celor doi nepoți ai ei.
poezie
de
Constantine P. Cavafy
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice