Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ancore pierdute
Ca un pește uscat, avortat demult pe mal de apele saline,
Trăia acolo-un marinar bătrân, cu pielea cafenie ca de mort,
Care povestea de-o navă străveche, scufundată-n port
Acum o sută de ani și mai bine,
Unde scafandrii, scufundându-se pentru-a scoate la lumină
O legendă care-și croise-un drum printre oamenii navelor,
Au găsit jos în regatul întunericului mut și înșelător
Ancore care nu se mai vedeau, înghițite de flora marină.
Optimizând o eclipsă, investigând într-un anume fel de regie
Nenorocul lor, folosindu-se de-o evidentă-analogie
Pentru-a desluși urme dincolo de ușile-ntrebării,
Marinarul a făcut povestea mai veche decât ierburile mării
Spunând multe despre cele trecute, uitate de rapsozi,
Trecute odată cu el, a cărui mamă n-ar fi trebuit să aibă plozi.
poezie
de
Edwin Arlington Robinson
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice