Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
O să-mi moară poezia în exil și pribegie...
Cuibul meu de eremită, cu pereții de hârtie,
n-are nicun punct de sprijin pentru biata poezie.
Din tavan atârnă iambii și troheii-n stalactite,
se prăvale versu-albastru pe trofee prăfuite.
Țes paingii pânză deasă, înveliș pentru vocale
exilate-n largul mării, din elipse lexicale...
Pe podea grămezi de gânduri stau la rând să prindă viață
în poeme fără muză... muza-i astăzi o paiață
Cu grimase de durere în tăceri mistuitoare,
unde nici măcar un țipăt nu se șterge de sudoare...
Tremură sub zero grade un oftat de-nsingurare
din metafora orfană vămuită la hotare...
Prin lucarne umbre dese se strecoară să-ntomneze
acolade verticale cu silabe ne-nțelese...
O majusculă beteagă caută printre cuvinte,
slova fără cap și coadă dintr-o rugă la morminte...
Cuibul meu de eremită e-n disgrație totală,
poezia își acceptă destinația letală...
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice