Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sărbătorile oamenilor singuri
Sunt singură, Mamă, trecut-a Crăciunul,
Prietenii, toți, de mine-au uitat,
N-a dorit să mă cheme la masă niciunul,
Doar ochii în lacrimi inutil s-au scăldat.
Sunt singură, Tată, iar anul se duse
N-am avut cui să-i spun să-l aibă mai bun,
A plecat răvășit de dorințe răpuse
Și am plâns înc-o dată, cum am plâns de Crăciun.
Sunt singură, Mamă, un mac sângeriu,
Tristețea m-a nins în ajun de An Nou,
Am urlat de durere ca un lup în pustiu,
Îngropând sfâșiat al Iubirii ecou.
Sunt singură, Tată, repetată durere,
Ca un corb solitar, tânjind spre Înalt,
Luminau artificii tresăriri austere,
Fantezii închideam în cutii de bazalt.
Sunt singură, Mamă, o văpaie nestinsă,
Foc arzând inutil, izbăviri implorând
De la Anul cel Nou, niciodată convinsă
De Speranța ce-mi face cu mâna râzând.
Sunt singură, Tată, dar soarta nu-mi plânge!
Mi-aș dori ca mâhnirea s-o prefac în gunoi
Când frenetic mă strigă zeci de gânduri nătânge...
Dar sunt singură, Mamă, pe Pământ, fără voi.
poezie
de
Marilena Răghinaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice