Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Testament
(am văzut oameni, cărora si amintirea li s-a șters de sub soare și totuși eu am avut puterea să scriu)
Am rămas datoare cu o vorbă spusă
Dacă mor deseară, să nu-mi puneți cruce
Să m-așeze bine, lângă a mea măicuță,
Flori de busuioc și cetini de brad
Să-mi puneți pe frunte, să mă-mbălsămați
Să miros pădure și să mă lăsați
Păsărele multe să m-aline-n van.
Nu vreau să mă plângeți, că v-am fost povară,
Doar din când în când așa
către seară,
S-aprindeți lumina să faceți căldură
C-am trăit în frig și în bezna goală.
Dacă-mi ve-ți deschide, cărțile, nu-mi pasă,
Nu v-au fost pe plac, m-ați luat în șagă,
De vor fi și alții ce le vor citii,
Vor vedea iubirea ce m-a chinuit.
Unii vor bârfi multe despre mine
De mă vor iubi atunci e de bine,
Sau mă vor uita printre alte nume,
Ca o floare stearsă dintr-o altă lume
Lasă-mă durere, vreau să-ți povestesc
Până-mi vine timpul, vreau să mai petrec!
poezie
de
Miriam Nadia Dăbău
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice