Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Doliul
Eu port un doliu-n suflet, cât o mare
Cât un ocean, sau șapte... nu mai știu
Simt doar un dor imens să vă tot scriu
Și v-aș aduce scrierile-n zare...
De doliul meu îi pasă numai Celui
Ce m-a zidit, cândva, boț din pământ
Pe El îl port în inimă și-n gând
Și într-o zi, voi duce toate Lui...
În doliul meu sunt amintiri nescrise
Cu doi părinți, patru bunici plecați...
Opt străbunici sub glie șed uitați
Cândva, or învia din manuscrise...
De doliu... dor... și dragoste... durere...
Din apă și pământ, sânge și aer
Înveșmântați cu firul tors din caier
Stau toți strămoșii noștri, în tăcere...
Vine Crăciunul... și Hristosul vine
Încă o dată să ne amintească
Cum noi, cu-a noastră fire pământească,
Îl răstignim, repetitiv, cu Sine...
Și Îl abandonăm, Singur, pe cruce
Nu-i dăm tovarăși măcar doi tâlhari
Sau măcar doi înalți funcționari
E lumea la o tragică răscruce...
Crăciunul... nașterea din nou... sluțite
Sunt noțiuni, cumva, fără substanță
Prea "sfântă" și prea goală ignoranță
În lumea de morminte văruite...
poezie
de
Petrică Conceatu
din
Facebook, 20 Decembrie 2021
, traducere de
Conceatu Petrică
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice