Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Două celule de iubire
Două celule de iubire
Mi-au dăruit un trup și-n el simțire,
S-au dăruit ca prigonitul sfânt,
Părinții mei de pe pământ,
S-au dăruit întâi în mine,
Ofrandă-n lumea care vine,
Doar mai apoi s-au dăruit în ei,
Arhangheli sfinți, părinții mei
Și-am învățat să simt în sine,
Că universul este o miime
Din tot ce-ți poate viața dărui,
Prin ochii zămisliților copii,
Că n-ai să treci în cruntă disperare
Prin lumea noastră oarbă, trecătoare,
Pe cruce fiind in ziua cea de Paște
La pieptul unei mame care te-ar renaște,
Când ai primit iubire în atomi de gând
Pentru eternitatea din pământ
Și-apoi suflare sfântă în trăire,
În veacul care trece-n nemurire,
Că-n fond este atat de simplu să-ti urmezi menirea
Și să sfidezi și moartea și nefericirea,
Ce nu vor reuși în veci s-ascundă firii,
Celula stem, din definiția iubirii,
Al tatălui ce-ți este un răspuns în fapte
Al trecerii în zile dinspre noapte,
În curgerea destinului de zi cu zi,
Ca definiție a verbului "a fi".
Chiar dacă tatăl meu mă ocrotește dintre aștri,
Cu ochii lui frumoși și sincer de albaștri,
În mine și-n copilul meu,
Este fărâma lui, adusă de la Dumnezeu,
O flacără ce niciodată nu se stinge,
Chiar dacă masca vieții râde sau de plânge,
Pentru că-n a ei limbă și destăinuire,
Toate cuvintele se termină-n iubire.
poezie
de
Silvana Andrada Tcacenco
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice