Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Doi într-un nucleu
Am prins o clipă fericirea de inelarul ei orfan, doar cât să-nveșmântez oftatul în strai de-albastru diafan...
Și-am evadat instantaneu, ca o teleportare-n stele, deși e prânz eu știu că zborul îmi este, Doamne, lângă ele... Că nu se văd și stau ascunse, sub ecranarea lor totală, de vină-i soarele-n explozii de fotonie ancestrală... dar ele sunt mereu acolo, în universul meu divin, pe unde numai poezia și muzele mi le anin...
Și mi-e de-ajuns să calc pe versuri cu talpa goală, să le simt cum tremură cu mine-odată, când pe sub talpă le alint...
Pe glezne se mulează galeș, ca iedera pe-un trunchi flămând și urcă înspre sâni poeme, cum tu, iubite, urci în gând...
M-abandonez total secundei ce se incumbă-n trupul meu și anulez orice-ndoială când suntem doi într-un nucleu...
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice