Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Scrisoare fără destinatar
în amurgul zilei de alaltăieri,
m-am întâlnit cu mine însămi,
la nordul străzii de deasupra sfârșitului.
nu, nu m-am recunoscut...
eram doar o umbră dezmoștenită
de pasărea ei cu cioc albastru.
azi, mă ninge cu petunii și cu fulgi de infinit,
troienind durerile și clipele abisului în doi.
obosită,
mă îmbrac în rochia de voal a fericirii,
e asimetrică și decorată-n tristeți umede;
frigul care o înconjoară e de culoare albă
și e tăcut
ca și mângâierea nopții.
urc patruzeci și șapte de cărări de apă.
tu mă privești infidel de îndelung
și admiri cercurile de fum ale inimii...
iar crengile celor doi salcâmi,
rupte de furtunile orologiului
îmbrățișează, în săruturi, apele râului
și singurătatea lebedei negre.
în lumina lampadarului
îți scriu epistola înserării mele.
mă semnez: Nora lui Ibsen,
doar știi, sunt o uitucă;
am uitat cine sunt,
mi-am uitat până și alintul numelui
scris pe buzele tale,
dar nu am uitat plutirea aripilor...
apoi, culeg patruzeci și șapte de cupe de vânt
și le torn peste tâmpla acoperită
de cerul tău plin de anacronisme;
tălpile-mi desenează urme de moarte,
de mai bine de o mie de ani,
în pământul raven al grădinii mele...
și plâng cele patruzeci și șapte de viori -
căderea simfoniei în efemer...
poezie
de
Nicole Sere
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice