Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Noi... ai cui suntem?
S-a mai stins o stea în Carul Mare
Carul șchiopătează în trei roți,
Pe Pământ e mare Sărbătoare
Pentru ghiftuiți și pentru hoți.
Restul rabdă foametea sub piele
Umiliți de-a nu fi, când ei sunt
Umbre, cărând crucile prea grele
Înspre domiciliul lor mărunt.
Țara lăcrimează prin coclauri
Ca o mamă pentru pruncii ei,
Cei vânați de lifte și balauri
Și ce triști sunt, Doamne, ochii ei!
Ochii ei albaștri de cicoare
Unde plouă-agonic, permanent.
Scâncetu-i se-aude-ntre hotare
Tot mai jalnic și mai insistent.
Se-ncovoaie brazii sub colinde,
Cerul nu le-aude-i tot mai sus
Iuda, negustorilor ne vinde
Și mai răstignește-nc-un Iisus.
E tăcere-n burgul de la mare,
Timpul își urmează cursul lui
Azi e România-n Sărbătoare
Noi, români, suntem ai nimănui...
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice