Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Locuirea
la început locuiești în pântec
și
ești liber
între brațe
într-un ideal
în cuibul unei iubiri
într-o carte sau fabrică sau sediu sau
ceva în care faci un bine sau un frumos
locuiești în citit în scris în tot felul de oameni care îți ațin calea
în panoramele care te ispitesc
numai în tine nu
și
nu apuci să cunoști pereții proprii
unde se adună inconștient griji temeri
și alte simțăminte la modă
nici să afli cine ești
încotro te îndrepți
de ce se hrănesc unii cu sufletul tău
iată-te sfâșiat în propriul sânge
oblojindu-te cu degetele
fără să gândești că
fâșie cu fâșie așezi versuri pentru toată viața
versuri care picură monoton tristeți virale
nu-ți dai seama când începe coborârea
când dezbraci ceea ce ai reușit să aduni pe drumul hazardului
când te trezești
deja este un alt orizont mai estompat și mai frigid
locuiești un spital o neputință o demență
într-o uitare
nu mai știi cine ești
de unde vii
sau când
te-ai născut
alți oameni îți petrec zilele
la sfârșit
moartea e o încăpere îngustă
nu mai poți să te ridici să faci ordine
să stingi lumina
poezie
de
Ottilia Ardeleanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice