Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Să te sărbătorim, cum se cuvine!
Să te sărbătorim cum se cuvine,
Ar trebui să fim mai toți pe-aici,
Da'-n lume sunt plecați, goniți de bici
Atâția dintre noi și nu e bine,
Că ne e țara goală pân' la mare,
De la Danubiu și până la Prut;
Fugit-au toți sub lovituri de cnut
Și azi, de ziua ta, în piept mă doare,
Că plânge pruncul vitregit de mamă,
Lăsat în voia sorții, biet orfan
Cu așteptarea-n brațe an de an,
Ca să câștige un bănuț de-aramă.
Să îți doresc mulți ani, n-o mai pot face,
Că ți-au ucis păduri și munții-s goi;
Și au strivit și sufletul din noi
Și-atâtea griji avem, de n-avem pace.
Și te-au vândut bucată cu bucată
Pe-un pumn de-arginți... n-a mai rămas nimic.
O doină mai suspină-n pas de dric,
Cărând o Românie destrămată.
Și timpul trece și minciuna crește,
Ne ducem crucile, precum Iisus,
Nici ruga nu ajunge până sus
Și niciun Dumnezeu nu ne privește.
La ce-ar privi, când suntem vinovații
Fără de vină, un popor nătâng,
Cu brațe-ncrucișate când ne plâng
Copiii ce nu-și știu mamele, tații?
Să te sărbătorim, cum se cuvine!
Dar ce a mai rămas, țară, din tine?
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice