Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poezia, loc de taină..
Se întâmplă câteodată, din mine să mă desprind și-ntr-o altă lume pură, cer și stele să cuprind...
Este o secundă rară, când tăcerea-și face cuib chiar și-n iad și rai și-n tine, cu sfială mă încuib...
Gândurile fug departe și golită de-ndoieli iau cuvintele de mână, să cădem la învoieli...
Nu negociem vreo plată și nu facem niciun schimb, doar le pun în versuri nude și le-nnobilez c-un nimb...
În poeme violete le ascund de cnut și corbi, să le dăruiesc lumină celor ce s-au născut orbi...
În buchetele albastre, versurile înfloresc, le adăp cu-nflăcărare, să știe că le iubesc...
Se întâmplă câteodată, tot mai des și mai alert, să mă plimb prin poezie... mi-e morgană în deșert...
Și mi-e loc de rugăciune și de taină ca-ntr-un schit, unde îmi dezbrac veșmântu-n care am păcătuit...
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice