Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sunt tristă, poezie...
Sunt tristă, poezie, și n-am nici cui să spun,
Eu ție și tu mie, ne plângem în tăcere.
În versurile tale, din îndoieli m-adun
Și mai găsesc prin rime un picur de putere...
Și tu ești abătută și deraiezi ades,
Nu-ți mai găsești savoarea și tremuri de durere,
Când mi te scriu pe lacrimi din ce în ce mai des
Și nu-mi mai ești albastru de pus la butoniere...
Și șchiopătezi ca mine, te-mpiedici de apus,
Lași răsăritu-n urmă cu zile inutile,
La ce să vină joia, când e așa de sus
Speranța de mai bine și clipele-s sterile?
Și umerii se-apleacă încovoiați de splin,
Noiembrie își cerne amarul peste frunte
Și ne-adăpăm din bolul secundei cu venin,
Împovărate suntem de-atâtea amănunte...
Sunt tristă, poezie, și-mi moare muza-n brațe.
Ce dramă defilează pe scena unde-actori
Suntem numai noi două și stau să ne înhațe
Amarul, dezolanța... ce aprigi infractori!
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice