Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Primăveri sub troiene
Ninge iar în Postul mare
Pe icoane și-n altar,
Ninge ca din întâmplare
Cu albastru glaciar.
Și de m-or chema asceții
Să adăst în ruga lor,
Voi picta pe toți pereții
Ce-mi lipsește din décor:
Nuferi răstigniți pe ape
În tăceri, visând naiv,
Din zăpezi să se adape
Și din ape rogvaiv.
Maci cerșind încă o noapte,
Sângerând de rugăminți
Cu lăstarii lor de lapte,
Așteptând în lan cuminți.
Un copac strigând de verde
Pe cărarea unui vis,
Nopțile să îmi dezmierde
Când mi-e somnul interzis.
Și un cer deschis spre tine,
Fără iarnă la hotar,
Unde gânduri clandestine
Ne pun inima pe jar.
Și în ultima secundă,
Când ninsoarea s-a oprit,
Voi mușca din zid flămândă,
Să îmi las amprenta-n schit.
Și când vei urca pe stâncă
Într-o pauză de nea,
Să-mi iei rana cea adâncă
Și să te-nvelești cu ea!
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice