Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În amintirea tatălui meu
Noi navigam atunci pe nave astăzi uitate-aproape,
Pe lângă țărmuri necunoscute,-n zilele copilăriei mele...
Lumini prietenoase, faruri fulgurant reflectate-n ape;
Insule, golfuri mărginite de palmieri cu fluturânde vele.
Gânduri... care,-ntârziind, pe-orizonturi cu dulci vise cad,
Deși-am lăsat demult acele țări departe-n urma noastră;
Acele flăcări, acolo unde fulgerele tropicale ard,
Alizeele cu parfum de flori sub bolta clar-albastră
Revin amintiri din vremea-n care navele și oamenii erau tineri;
Și parcă mai străbate-o adiere dinspre-acele ținuturi parfumate,
Și mă gândesc ce viață frumoasă-am trăit, iubind fără rețineri,
Acolo printre cele-o mie de insule-ale fericirii, de departe.
Deasupra mării eterne râd și-acum falezele în soare;
Navele se leagănă la fel pe valuri, iar zilele-s senine;
Dar totul s-a schimbat: îmi dau seama cu mirare,
Tu nu mai navighezi acolo eu nu mai sunt cu tine.
*Din Scrisori de pe mare (Letters from sea)
*În această poezie scrisă la puține zile după moartea tatălui, căpitan de cursă lungă, în anul 1913, Lincoln Colcord își amintește cu nostalgie anii tinereții, când a navigat împreună cu acesta pe mările și oceanele lumii.
poezie
de
Lincoln Colcord
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice