Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dreptul pușcăriașului
Jugul anilor pe care i-am petrecut în pușcărie
Nu ne acordă drepturi: nu ni se cuvine nimic.
Nici loc în amvoane. Nici în strane. Nici glorie.
Nici putere. Nici aură de sfinți.
Nici drept la memorialistică, astfel se evită oboseala pricinuită
De plângerile noastre decolorate, sâcâitoare ca o durere de dinți,
Și pentru ca armatele de tineri să poată călări acum viața
Pe calea bătătorită de noi pentru ei.
Toate vor merge cum vor merge. N-are rost
Să trasezi urma roții în avans.
Un grăunte interior iluminat și suferind:
Ar putea, pentru orice situație, fi singura noastră recompensă,
Cea mai prețioasă nestemată dintre nestematele pământului.
Și, atunci, pentru a o duce neîntinată acasă,
Permite-le drepturilor noastre fantomatice să fie cel puțin:
Dreptul nemărturisit la o revanșă echitabilă.
Există un număr. Infinit de lung,
Comprehensibil numai chinezilor și rușilor,
Toți cei căzuți, exterminați, fără vină și fără probe:
În acel număr noi suntem zero supra zero supra zero.
Nu avem decât un drept:
Să fim copiii ne-resentimentari
Ai nenorocului și-ai chinuitului pământ rusesc.
Să ne lăsăm suferința să ardă, putrezească,
Să dezintegreze-n adâncul nostru;
Să scoatem la lumina doar muguri vii: numai atunci,
Privind în sus, obositele sate-ale Rusiei noastre
Vor vedea soarele pe care l-au așteptat amar de vreme.
poezie clasică
de
Aleksandr Soljenițîn
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice