Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Veșnicia de Mamă
Doar acasă... azurul poartă straie perfecte,
O fântână pândește buza arsă de sete,
Podul gârbov aține râul supt de-alegare,
Și, visată, m-așteaptă cea mai lungă cărare.
Doar aici... casa este fudulă cu noi termopane,
Tabla nouă, strivind de pe creasta-i olane,
Nici-un fir de-amintire, n-a atins cu ninsori,
Locul unic pe Terra, unde pot auzi pași de zori.
Doar aici... din icoană Mama iar însorește,
Murmurat, glasul ei din unghere șoptește,
Fluturi roșii roiesc peste umăr pitit sub altiță,
Patru ițe zoresc în izvodul ales pe catrință...
Mama... Ca o suveică, jocul ițelor mână,
Cu o poală de prunci la duminici se-nclină,
Cu scânteia de Paști, a ei candelă-mână
Doar aici se prelinge în pârâu de lumină.
Probozește suspinul, ce-l feresc de lumină
Sub un nor încruntat ori sub arșița spână,
Iar când doru-și revarsă arama neplânsă,
Mă adună acasă, să-mi aline rana încinsă.
Și oriunde... mă cert cu devremea păgână,
Ce a smuls rădăcina, din ce sunt o fărâmă...
Doar acasă... mă-mpacă lumina-năframă,
Ce mi-o țese pe creștet veșnicia de Mamă...
poezie
de
Maria Botnaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice