Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sub pirostii de cer
În fiecare zi mă simt o frunză
Trecută prin cele patru anotimpuri,
Emoționată pictez pe pânză
Flori și mărăcini din ale mele câmpuri.
În orice dimineață înmuguresc
Căci soarele din mine îmi dă binețe,
Învăluindu-mă-n visul fecioresc
După ușă să țin a mea bătrânețe.
În orice seară-s frunză ruginită
Ce clipele-a trăit cu intensitate,
De trăiri și sentimente hrănită,
Departe de plictis și banalitate.
În noaptea târzie ramul părăsesc
Multumind de ce-am primit și cu drag am dat,
Pe perna-mi cu vise coapte mă-odihnesc
Căci somnul mi-e vegheat de cerul constelat.
Sunt frunza ce-aparține copacului
Cu rădăcinile înfipte-n sol fertil,
Trunchiul său e Sfânta Cruce-a Domnului,
Seva-i veșnic verde, a candelei fitil.
Și ramurile-i sunt tot universul,
Acelaș astru lumina dăruiește,
Căci orice ram e-al vieții tabernacul...
Slăvind iubirea, Isaia-dănțuiește.
Eu, simplă frunză, sub pirosii de cer,
Băui păn'la fund, paharul mântuirii,
Copacul-mire este al meu lucer
Ce strălucește în sacrele lucarii.
Cum timpu-i nostalgia veșniciei,
Spațiu-i răspuns al Paradisului pierdut,
Copacul stă în palmele Mesiei,
Eu, frunză albastră, mă-ndrept spre absolut.
poezie
de
Doina-Maria Constantin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice