Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Consolarea marinarului
Într-o noapte se-apropia un urgan,
Valurile nu erau valuri, erau munți,
Iar Barney Buntline, dându-și cu părerea,
I-a spus lui Billy Bowline, "Hei, Bill, m-asculți!?
Se-abate-un vânt tare din nord-vest,
Ciulește urechea! Auzi cum își croiește drum?
Domnul să-i apere! Cât ghinion pe capul
Nefericiților de pe uscat acum.
Pentru fraierii care locuiesc în oraș
Viața e un continuu handicap,
Tremură-n paturile lor de teamă
C-o să le cadă acoperișu-n cap.
Cât ne invidiază! Ajunși la aman,
Ar vrea să fie-n locul nostru, marinari,
Pentru c-atunci când e furtună
Noi stăm deasupra apei, pe ocean.
Nu mai vorbesc de cei care pleacă
La muncă-n zori, slujbașii,
Și se întorc seara trudiți acasă
Să-și distreze nevestele și copilașii;
În vremea asta, Bill, eu stau pe punte
Și lenevesc fumând nepăsător,
O, Doamne! Câte țigle, câte hornuri
Zboară-acum în jurul lor!
Auzi apoi adesori de fel de indivizi
Doborâți și schilodiți pe la răspântii
De trăsuri căzute-n șanțuri
Sau, la Londra, uciși de tâlhari și de incendii.
Știm prea bine la câte riscuri se expun
Oamenii de pe uscat, de la nobili la zidari;
Așadar, Bill, să mulțumim lui Dumnezeu
Că suntem marinari."
poezie
de
Charles Dibdin, 1768 1833
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice