Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Uitarea
De ce mă rogi mereu să uit trecutul,
Privind impetuos doar înainte,
Uitând înălțătoare jurăminte
În care îmbrăcai, iubind, Cuvântul,
Ce-l dăruiai, ținându-mă de mână,
Frumoși îndrăgostiți în Făurar,
Luna Iubirii, scrisă-n calendar
De inimi ce vibrează împreună?
Oare-ar putea ca Soarele vreodată
Să uite a pădurii strălucire,
Uitând miraculoasa înflorire,
Dacă e ger și este deprimată?
Sau bănuiești că răcoroasa ploaie
Nu știe câte roade-i datorează
Câmpiei, care astăzi lăcrimează
Prin lanuri ce furtuna le îndoaie?
Nu înțelegi că, invocând uitarea,
Mai aprig mă somezi să retrăiesc
Momente ce mă fac să te iubesc
Precum talazul își adoră marea?
În lipsa ta, sunt o crenguță ruptă
Din pomul ce tânjește către Cer,
O călătoare-n trenul efemer,
Timid urcând o scară prea abruptă.
Vrei să mă vindec, îmi va fi mai bine,
Ești fericit, uitarea implorând?
Dar, pentru ce, purtându-mă în gând,
Tot lăcrimezi, dorind să uiți de mine?
poezie
de
Marilena Răghinaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice