Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Miros, pieptene, lingură
Chiar și "ar-fi-putut-fi" revine.
Cel mai simplu lucru miros, pieptene, lingură
se întoarce învolburând o pulbere strălucitoare-n aerul însorit,
o confuzie care se cere și trebuie cunoscută,
o sete insistentă de istorie, o foame a sufletului.
El așterne ideea pe hârtie,
rememorând cum ei priveau odată două nurci
acele jurubițe sinuoase mai fluide decât însăși apa.
Gândul și sentimentul sunt oare la fel de întrețesute,
o elice-n spirală arzând timpul?
Acum apa s-a liniștit,
reflexia și pierderea rămân egale cu ele însele.
Dar, unde se duc, de fapt, se întreabă el,
sau de unde vin;
este vorba de niște mijloace de reînviere,
de un pâlpâit al celulelor, de o nevoie de simetrie?
Renunță la o dimensiune și... despre ce a fost vorba?
Ticul nervos al ironiei lui e doar o scurtătură:
două ezitări, ăă... ăă...
într-o declarație de dragoste,
întrebare-răspuns într-o dezbatere fără importanță
sau mai puțin, un citat care marchează ambele capete
ale unei anecdote cu poantă debilă
"două aripi negre care nu ne pot susține păsărica-n zbor".
Iar familiarul apel la bun simț....
aparține conștiinței, confuziei sau lașității?
Muzica se pierde în ea însăși, scrie el,
Cuvintele înoată înapoi prin cuvinte, lucruri de felul ăsta.
El scrie o carte despre Sciția.
Umblă vorba că ea s-a apucat de golf.
Ce a mai rămas? Un dor de albastru.
Și-o amintire care le supraviețuiește amândorura
o jumătate de lună cărând pe cer povara jumătății nevăzute,
carnea aceea mai de preț decât toate. Există
o plenitudine atașată fiecarui lucru.
poezie
de
Jan Owen
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice