Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Epitaf
Virgină și mireasă, am adormit întru Domnul...
El obișnuia să spună că alura mea strălucea-n
Soarele iubirii; strop visător am fost într-un ocean
Trăind puțin, deziluziile nu mi-au tulburat somnul.
Într-o zi de primăvară am plecat departe,
Pentru totdeauna, senină, fără supărare
Dar ceva a rămas din viața mea întâmplătoare:
Iubirea lui pentru mine n-are moarte.
Aici, în liniștea atotstăpânitoare-a aleilor din cimitir,
Unde vântul gânditor se strecoară, trece și revine,
Toate se bucură de topirea zăpezii, de primăvara care vine.
Sonetul de iubire tăiat în piatra funerară, peren și tactil,
Rămâne și îngână, nemuritor, un cântec despre mine,
Iar cerurile-albastre plutesc peste cărările din cimitir.
poezie clasică
de
Ivan Alexeievici Bunin
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice