Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lacrima prezentului
Pruncii noștri sunt prea tineri și mor, Doamne, prea curând.
Ce pedeapsă viața asta! Ce orori pe-acest pământ!
Sufltul mi se-nfioară și ca clopotul se zbate...
Boli și suferințe, Doamne, iar ne adâncesc în noapte.
Ni se-mpiedică privirea, ne sunt pașii tot mai stinși,
Dar visăm la fericire - robi păgâni, cu ochii-nchiși.
La tot pasu-auzi de crime, suicid, bătăi, violuri...
Și-au pierdut credința-n Tine și în suflete au goluri.
Sunt roboți plătiți de diavol, nu au dor și sentimente,
Nu mai știu să se închine, le dă Iadul dividente.
Sunt promisiuni deșarte, își duc viața în noroi
Și își vând eternitatea pe un pumn de euroi.
N-au monedă în iubire, sexul este lait-motiv,
Își trăiesc viața prin cluburi - modul lor recreativ.
Emit legi contra naturii, strică legile umane
Și-s săraci, săraci cu duhul... Oameni simpli, prin canale,
Pentru-un colț uscat de pâine sau o haină ruptă-n coate,
Stau cerșind la colț de stradă. Îi ascunde-aceeași noapte.
Și chiar de le este sete, chiar de drumul le e greu,
Chiar de merg aduși de spate, se grăbesc spre Dumnezeu.
Trec cu toți aceeași vamă, sunt aceleași legi divine,
Tu-i alegi de pleava lumii și le dai nemărginire...
E-o furtună viața asta, vremuri tulburi, de-ncercare,
Căci murind, trăi-vom veșnic. Dar trăind, muri-vom oare?!
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice