Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
O lacrimă fierbinte
Trezindu-mă cu chipul nins, în zori,
Încununată-n suflet de fiori,
Plecai pe drumul greu, stropit de ploaie,
S-ajung la mama care-și plânge pruncul în odaie.
Era bolnavă și slăbită de puteri,
C-o inimă zdrobită de dureri,
La Domnul se ruga-n lacrimi amare.
Cu ce-a greșit, blânda măicuță, oare?!
Atunci, în starea ei de neputință,
Văzu salvarea-n pace și credință.
Plângea măicuța lacrimă și jale,
Strigând la sfinți, la Domnul, la icoane.
Cu ochii goi și ațintiți spre cer,
Cerea un strop de pace din eter.
Pe lume, Doamne, am avut fecior,
Cu chipul sfânt, cu voce de izvor,
Suflet curat... cu dragoste de mamă.
L-ai luat, lăsându-mi lacrimă amară.
Oh, Doamne Sfinte, ce greșeală, da.
mi-ai luat lumina, pacea, dragostea...
Privesc în ochii mamei și îi citesc durerea.
Doamne, i-ai luat iubirea și puterea.
Și-ar da tot ce a strâns pe-acest pământ,
Să-i mai ajungă-odată la mormânt.
Dar n-are cum, puterea n-o mai lasă,
Stă țintuită într-un pat, acasă.
Văzând din ușa casei ei, durerea,
Parcă și mie mi s-a luat puterea.
Cu ochii-n lacrimi, parte-i sunt la dramă,
Că și eu, Doamne, pe pământ sunt mamă.
De suferință nu mai am cuvinte...
Asta înseamnă să rămâi părinte.
Lacrimi fierbinți la cimitir se varsă...
Mama, în gânduri, îl întoarce-acasă.
poezie
de
Livia Mătușa
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice