Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Catarge în derivă
Suntem catarge în furtună,
Am eșuat la malul unui mit,
Apoi am adormit sub clar de lună -
Un strop de viață smuls din infinit.
Cândva eram catarge în derivă,
Pe marea mea de lacrimi de rubin,
Ne-a înecat apusul suferinței,
Cu fiecare val ne adâncim.
Ai fost un vis, ești doar o amintire,
Ești oază-ntr-un pustiu din viața mea,
Nu îmi doream să sufăr din iubire,
Ci val în suflet să te pot avea.
Doream să-mi speli, cu lacrima, tăcerea
Și necuvântul să-mi săruți, doream.
Ai gândul bun și sufletul ca mierea,
Eu floarea ta de cais, îți sunt, pe ram.
Se-ntorc din zare, iată, pescărușii,
Ne vine S. O. S.-ul salvator,
Un zâmbet poposește printre alge....
Va lua cu el iubirea,-n viitor.
Mi-e lacrima un răsărit de mare...
Te țin în pieptul meu, încătușat,
Vom fi mereu o unică culoare,
Iubirea noastră-i de nezdruncinat.
(dedic acest poem prietenei mele, Rădulescu Mihaela Leliana, de la care a pornit replica)
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice