Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Răsul
În blana-i năpârlită au năpădit scaieții,
Alunecă prin ramuri bătrân și mohorât.
Își omora el prada nu pentru hrana vieții,
Ci numai pentru sânge-a omorât.
Un pui de cerb se-azvârle prin ierbile-n cascade
Și se oprește-o clipă, sfios, ca un surâs...
Cu coada șfichiuindu-și pântecul supt, ce cade,
Îi sare-n ceafă ucigașul rîs.
Se tulbură privirea de cer senin umplută,
Cornițele firave se poticnesc în lut.
Iar rîsu-și scoate limba din gura-i desfăcută
Și-i pare că e iarăși ca-n trecut.
Și sângele ce-n blana pufoasă se prelinge
Îl reîntinerește o clipă, nefiresc.
Dar limba ostenită azi nu-l mai poate linge,
Și vechii colți, slăbiți, îi clănțănesc...
Din ce în ce mai slabă și inima îi sună
Și fiarei i se pare că-i iarnă, c-a-nghețat,
Că-n ultima lui pradă, de astăzi, se răzbună
Tot sângele pe care l-a vărsat.
poezie celebră
de
Nicolae Labiș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice