Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Peste-o sută de ani
Confuz, în noaptea asta plutesc în incertitudine,
mă simt o barcă răsturnată, o navă fără pilot,
mă răpune suferința, oftez, dar nu iau atitudine,
n-am niciun fel de antidot.
Dar de ce-s oare-atât de demoralizat?
Peste-o sută de ani totul va fi uitat.
În mândrie defilez și-mi petrec veleatul
cântând, iar viața mea-i un roman fermecător.
Ca un tânăr spiriduș mănânc lângă Prea Înaltul
și ca un apostol al Diavolului golesc ulcior după ulcior.
Și de ce nu m-aș bucura de-acest trai deșucheat?
Peste-o sută de ani totul va fi uitat.
Să-ncetez această luptă cel mai bine-ar fi,
iar sufletul chinuit să-l duc la mare.
Acolo mă va găsi lumea-într-o bună zi,
Printre înecații cu povești amare.
Totuși, de ce un final atât de ciudat?
Peste-o sută de ani totul va fi uitat.
Nu-i mai bine, viu, să cutreier hoinar
și să scriu cărți noi, leat de leat,
să născocesc versuri nobile, pline de har
s-ajung până mor scriitor cunoscut, venerat?
Și dacă asta-i tot, oricum, nimic nu s-a schimbat:
Peste-o sută de ani totul va fi uitat.
poezie clasică
de
Knut Hamsun
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice