Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Măi tată
Mă uit la tine și-mi aduc aminte
Ce sprinten și frumos erai odată
Și-acum, în parc, când mergem ca înainte
Abia-ți târăști picioarele, măi tată.
Iar chipul tău cel plin de bucurie,
Ce îmi părea o minunată floare
Cu nuanța lui cea roz-trandafirie,
Acum e sobru, palid... și mă doare.
Și vocea ta, cândva atât de clară,
Puternică și foarte fericită,
Ce mă striga când mă jucam pe-afară,
Acum e slabă, stinsă, răgușită.
Iar mâna ta puternică, sprințară,
Care-a muncit ca să avem de toate
Nu se mai mișcă ca odinioară,
Ci tremură slăbită, nu mai poate.
Mă rog la Dumnezeu să-mi dea tăria
De-a te veghea cu inima curată
Să-mi fac până la capăt datoria
Și în privința ta, cu drag, măi tată.
poezie
de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice