Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Îmi e destulă fericirea!
Că cerul stă să se prăvale peste creștet
Cu hora norilor de ploaie hămesiți,
Că printre nori o rază se grăbește
Spre pașii de-alergări îndrăgostiți,
Că ochiul poartă-a verdelui cunună
Perpetuu răstignită de frumos,
Că-n suflet resemnările-și adună,
Comoara împlinirilor, mănos,
Că gust această clipă minunată
Din palma timpului înnebunit,
Că inima zvâcnește răsfățată,
Când pruncul îmi zâmbește fericit,
Îmi e destul, îmi e destul, Viață,
C-alerg cu pas de râu vertiginos,
Că mă trezesc în fiecare dimineață
Cu dor în piept și gândul luminos.
Îmi e destul, că-mi depeni fir de ață
Pe ghemul ce-ndrăznește a visa,
Că pot să scriu cu pacea sângelui: Viață,
Sunt fericită că mă ții în palma ta!
poezie
de
Maria Botnaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice